Realitate^fictiune

Fericire. Intr-o perioada chiar credeai ca o sa ti se intample si tie, ca o sa atingi pragul fericirii intr-un final, dar nu s-a intamplat. A trecut atat de mult timp, iar acum te vad mereu deprimat, vad ca ti-ai pierdut speranta. Nu pierzi nici o ocazie sa spui " Baga-mi-as pula, is blestemat, nu o sa-mi gasesc niciodata un zambet doar al meu " . In fiecare zi trec pe langa tine, in fiecare zi esti pe aceiasi banca, cea din coltul parcului, langa marele stejar, ascultand aceiasi melodie pe care o asculti deja de trei saptamani. Mereu aceiasi fata palida si ofilita. Deseori ma intreb, " de ce te gasesc aici in fiecare zi ? " . Azi am observat. La trecerea unui cuplu de indragostiti pe langa tine, cei doi si-au zambit reciproc, aratandu-si fericirea pe care o simt unul fata de celalalt. Pentru prima oara in trei saptamani te-am vazut sa-ti ridici capul din pamant si sa zambesti. Am ajuns la concluzia ca tu vii zilnic in acest parc, pentru a te hrani cu fericirea altora. Zambetele celor ce te inconjoara reusesc sa-ti deschida drumul catre fericire si sa te scape pentru cateva secunde de depresia in care traiesti zilnic.  Imaginea este una foarte trista. Aproape ma face sa-mi para rau pentru tine, dar nu am de ce. Mereu ai vazut partea goala a paharului. Ti-ai pierdut increderea de sine, iar mereu cand ti s-a aratat un zambet, care se te ghideze pe drumul fericirii, tu te-ai inhibat si ai calcat stramb. Ai dat cu piciorul la tot ce era bun si nu mai ai curajul sa-ti arati adevarata fata. Traiesti cu frica ca o sa fii calcat in picioare si o sa te afunzi mai tare in depresile ce te bantuie, dar ce nu vrei sa intelegi e ca ai atins fundul. Tot ce faci acum e sa te complaci cu situatia. Nu iei masuri, pur si simplu...nu mai ai incredere.
 Corpul tau a ajuns un camp de lupta. Ficatul e asediat de alcool, plamanul de fum, esti plin de toxine. E pacat si spun asta pentru ca tu esti agresorul.

Culoare de sarbatoare.

In urma cu 5 ani credeam ca fiecare zi de sarbatoare o sa fie la fel cum era atunci, plina de spiritualitate, fericire si multumire de sine. Acum insa, rascolesc trecutul prin intermediul amintirilor doar ca sa pot trai inca odata fericirea pe care aceasta zi de paste mi-o dadea. Stand cu ochii fixati pe tavan, gandurile ce le rascolesc reusesc sa-mi deseneze un zambet pe fata, dar nu pentru multa vreme. Realitatea este un loc de care nu poti scapa pentru mult timp, asa ca mintea imi revine in prezent. Revenit, stiu ca nu mai pot sa ma intorc in trecut, doza zilnica de nostalgie s-a scurt. Tot ce vreau acum este sa-mi inchid gandurile intr-o cusca si sa le inec cu alcool, pentru ca starile care-mi sunt oferite cand vad simplitatea acestei zile nu imi face bine. Observand ca nu o sa se produca nici o schimbare, ma afund in caldura patului si inchid ochii. Oboseala e o curva ordinara, dar azi, oboseala imi este cel mai bun prieten, ma ajuta sa dorm.  Totusi, ma trezesc constant, din ora in ora, fara sa vreau. Cred ca este simpla dorinta, ca poate ceva o sa se iveasca si o sa fac ceva de Paste care sa-mi aduca aminte de bucuria copilareasca de care aveam parte. Jigodie dorinta, sa-mi ofere sperante fara rost.  Deja simt nevoia de a sta in pat toata ziua, nu imi vine sa ma ridic. Primesc un mesaj pe telefon, dar stiu ca este o simpla urare de " Paste fericit!" (mare ironie) asa ca nu imi bat capul sa ajung pana la el. Pana la urma ziua trece, dar ma lasa cu un gust amar. Ai zice ca-i din cauza hameiului ce-si face drum spre ficatul meu, dar nu, nu-i genul ala de " amar" .
De specificat, acest post nu este unul trist, este pur si simplu un post nostalgic.  Stiu prea bine ca nu sunt singura persoana care simte ca sarbatorile nu mai sunt la fel de spirituale, de frumoase si pline de bucurie pe cat erau atunci cand eram copii.  Inocenta pe care ne-o ofera copilaria este un lucru minunat.Se pare ca odata cu trecerea timpului, nu mai apreciem lucrurile in acelasi fel si nu ne mai bucuram la fel de mult pe cat ar trebui. Ironic este ca atunci cand suntem copii tot ce ne dorim este sa crestem mari, iar cand in sfarsit crestem mari, vrem sa ne intoarcem inapoi, la a fi copii.

In incheiere, fara nici o legatura cu postul, dar fiind in spiritul sarbatorii, macar verbal, va urez un " Paste fericit! " .\

Za mighty Paste

Avand in vedere ca a trecut aproape un an de cand nu am mai scris ceva aici, acest post o sa fie unul mediocru, dar totusi, sper sa fie placut ochilor. Enjoy.
Acum, stiti voi dragi copii ca mai este putin si vine Pastele, iar odata cu venirea lui, vine si Iepurasul ? Da, da, Iepurasul, ala de ne aduce dulciuri si oua...multe oua, dar nu orice fel de oua, d-alea vopsite, ca sa fie treaba buna.

Da, mai e putin si vine Pastele, iar odata cu venirea lui, e clar, trebuie sa tii post, ca de nu, te-ai dus dracu. Ma si e o chestie cu postul asta, ca exista mai multe categorii de oameni cand vine vorba de el.
Sunt oamenii aia hardcoristi, de tin post 40 de zile+ post negru, mananca peste joia, in rest soia, se hidrateaza doar cu apa...sfintita, nu injura, sfinti ba, nu alta. Ii vezi in ziua de impartasanie la poarta bisericii de la ora 3 dimineata, sa prinda loc, ca cine stie cum se inchide si Doamne fereste, sa nu se impartaseasca la timp? Mare!Mare pacat! Ei, partea misto la oamenii astia vine dupa impartasanie. Dupa ce se termina sfantul ritual de iertare al pacatelor ii vezi frate cum incep  sa-si bage si sa-si scoata, cum iau cu asalt magazinele, sa prinda un ciolan de porc, ca intra da-l dracu, dupa 40 de zile de foamete. Si vorba aia,  dupa un ciolan de porc, merge un rachiu mic acolo( sapse litrii ).  Dar pentru ei este normal, oamenii au tinut post, pacatele sunt iertate, ce doamne iarta-ma, nu trebuie sa faca altele, pana la urma, trebuie sa tina si anul viitor post pentru ceva.
Stiu cand eram mai mic, o venit vecina-mea, femeie in varsta, undeva la 50  si ceva de ani, de la impartasanie. Eu baistruc fiind, ma duc si o intreb:
Ce faci mamaie? Ai tinut post?
Da maica, 40 de zile, da-l in pizda ma-si de post ca mi-a mancat ficatul! Ptiu doamne, bine ca m-am impartasit, ca iar vorbesc prostii.
Tru story.

Mai sunt oamenii aia de tin post doar miercuri si vineri. Oamenii astia is minunati. Ei n-au treaba, injura, se imbata, mananca ce doresc, pe scurt, se comporta normal cu exceptia a doua zile din cele 40, miercuri si vineri. Ei nu se duc la biserica de la ora 3 dimineata, ei vin la ora 13, cand reusesc sa se trezeasca, nu se inghesuie, stau afara, isi beau cafeaua, isi fumeaza tigara, asteapta sa iasa restul. Ei cand se spovedesc, incearca sa scape cat mai repede, ca sa poata sa dea o bere pe gat dupa, ca pana la urma, e sambata, nu miercuri sau vineri, isi permit.
Postul " Miercuri si vineri " e tinut asa, ca atunci cand te intreba cineva " Ai tinut post Xulescu ? " tu sa raspunzi " Da ma, am tinut, 'te-n sfanta treime! " . Partea buna, nu mai esti privit ca oaia neagra a neamului .

Ultima categorie de oameni este reprezentata de  cei ce nu dau 2 bani pe post. In categoria asta ma regasesc si eu, iar cand aud ca vine Pastele, in nici un caz nu ma gandesc la post, ma gandesc la vacanta si la somnul netulburat de care o sa am parte, la frigiderul plin de mancare gatita si proaspata, la betiile care vor decurge pe parcursul zilelor de Paste, ca sa fiu in pas cu traditia si nu in ultimul rand, la pastila de dupa betie, ca sa-mi treaca mahmureala. Noi nu mergem la biserica sa ne impartasim, noi suntem porci, dormim pana se inchide. Mereu zicem " data viitoare frate, hai sa bem o bere daca tot " .

Postul este facut in mare parte in spirit de gluma, asa ca fara rage, ca-i postul Pastelui si pacatuiti!

Maine nu o sa mai fie azi.

Bai tata bai, mai e putin pana vine rahatu' ala obosit ce poarta numele de bac si eu unu ma simt de parca diavolul ar face pacturi cu mine in fiecare zi. Adica, scuza-ma..."gonade" , dar de ceva vreme, cand pun mana pe caiet si sunt eu hotarat acolo sa invat, sunt pregatit si imi accept soarta de elev ce trebuie sa ia bacul, BOOM, apare jegu' ma. Bai si apare cu niste targuri d-alea frate, ca oricat ai strange din buci si ai lacrima, nu rezisti si tot ii accepti targul, il accepti ma si sa-ti bagi mizerile-n el de cos de gunoi, ca se duce dracu tot invatatul. Da ma, si targurile astea constau de obicei in " baaaaaa, uite care-i treaba, uite cum facem...tu te pui sa te culci acum vreo 4 ore, asa, ca esti obosit. Nu vezi ca esti obosit? Prostule! Nu poti sa inveti daca esti obosit, culca-te-n ma-ta odata. Ma si ma culc si ma trezesc pe undeva pe la 8:30, hotarat sa invat, daaar vine iar jegu' si iar imi tine un discurs d-ala, de pare foarte, foarte plauzibil in momentul de rigoare, gen : "baaa, stai ma, tu esti pe bune? tu vrei sa inveti fara sa mananci, "coae" ? Du-te ma si mananca acolo 15 minute, ca dupa inveti. Da nu, stai, fumeaza si o tigara dupa, ca sigur iti vine cheful de invatat.Asculta la mine ma, ca stiu care-i treaba, ascula-ma si crede-ma pe cuvant, tu-ti ceapa ma-ti. Da tata, si dupa ce fac toate chestile astea, sa dea balta-n seceta de mai am vreun chef de invatat. Mereu is acolo " Eh, e si maine o zi, si stiu sigur ca de maine o sa fie diferit, de maine ma trezesc de dimineata, de maine nu mai intarzii, de maine sunt atent la ore, de maine invat, de maine mananc ciorba, de maine nu-mi mai fac poze in oglinda in stilul ratelor ce-si petrec timpul in apropierea rezervatiei naturale "Derea Babadag", de maine... . 

Acum ca veni vorba... de maine chiar am de gand sa ma pun pe treaba, iar! Acum pe bune, fac anuntul de p-acum "Du-te-n ma-ta de diavol obosit, mars la alta casa, 'tura-ti pactu ma-ti "

De maine o ard cu memoplusuri si pastile anti oboseala!