Devorat

Nu mai gasesc pofta aceea nebuna ce ma facea sa intru pe blog si sa scriu fiecare lucru imi vine in cap, sa devorez orice idee si sa ii gasesc un inteles nou, pe placul meu.A venit iarna, , am devenit din nou omul acela, irascibil, fara lipsa de interes, care prefera sa stea si sa hiberneze toata ziua, cat il tin ochii si corpul.Actiunile pe care le intreprind se desfasoara intr-o maniera extrem de lenta si in ciuda faptului ca ar trebui sa imi pese de acest lucru si sa fac in asa fel incat sa schimb asta, nu o fac, nu imi pasa, sunt multumit de modul meu de a traii iarna aceasta.
Azi am vazut prima ninsoare de pe anul asta, o realitate total diferita fata de ceea ce imi imaginam.
Imaginatie: Dimineata, ma trezesc la 7:30, la 7:50 sunt pregatit sa plec la scoala, deschid usa si raman uimit de albul ce inconjoara peisajul, de fulgii ce compun un dans al frumusetii in fata proprilor mei ochi, de copacii care stau cu crengile atarnate din cauza greutatii zapezii si nu in ultimul rand de spiritul acela plin de bucurie ce se simtea in fiecare an.
Realitate: Deschid usa.Singurul lucru impresionant care il vad sunt fulgii destul de mari pentru a te gandii ca imaginatia poate devenii realitate, in rest, mocirla peste tot, umiditate, frig, fulgi ce-ti intra in ochi si nu mai poti vedea, un peisaj rece, palid, sters, o atmosfera incarcata, un spirit al craciunului care nu se simte la fel ca in ceilalti ani.
Cam asa s-a desfasurat ziua de azi, intr-o maniera lenta, pesimista, fara interes de ce se intampla in jur, singurul lucru care a  adus putina dinamica in tot acest tablou fiind bucuria adusa de trecerea cu bine de primul semestru.
Da! Am terminat si primul semestru, ca tot am adus vorba de asta si da, am terminat cu bine.Mi-a iesit o medie de 8.31, o medie satisfacatoare pentru mine, tinand cont ca interesul pe care l-am oferit anul acesta a fost unul aproape egal cu zero, plus ca este un progres fata de anii trecuti, ceea ce imi demonstreaza ca pot face niste scurte evadari din lenea ce o stapanesc de cativa ani de zile.

Ne revedem cu mai multe postari cand o sa reusesc sa mai fac o scurta evadare din starea aceasta de " hibernare".Pana atunci, somn usor.

Elsiane- Paranoia

O melodie pe care o plac mult in aceasta zi friguroasa si plina de mocirla.

Enjoy

Pauza

Memet cand a strigat,
Noi toti ne-am speriat,
Tigari am aruncat
Cand dirigu s-a apropiat

Dar Buica surzit
Nu a auzit
Dirigu l-a prins,
Tigara cand a aprins,
Chistocu l-a aruncat
Dar nu a scapat
El tot l-a turnat.

De platit el are,
30 de parale,
banii lui de-acuma
pentru toata luna
Si-a fumat doar una...


Iar acum el n-are,
Nici bani de mancare.
De fumat se lasa
Sta numai in casa
El s-a incuiat si sta deprimat.

Inspirata din fapte reale.

Lionheart

Pentru ca melodia asta rupe parturi si pentru ca-ti alinta perfect urechile cariate din cauza volumului dat asa de tare, capabil sa-ti mai faca o gaura in timpanul deja spart.

Enjoy.

Drept de autor

Azi mi-am facut primul angajat.Am ales o persoana care sa scrie cot la cot cu mine pe blog, numele ei este Madalina si in mare parte va incerca sa aduca si o alta fata blogului, una mai putin dementa decat aceea care o intalnim in majoritatea postarilor mele.

Acestea fiind spuse, sper sa-mi mentina blogul la suprafata cat timp eu intru in starile mele de hibernare, care pot tine cu lunile.

Va multumesc.

Lumea mea

De multe ori mi-am dorit foarte multe si chiar am luptat sa le am . Acum cand privesc in trecut, nimic nu mai conteaza. Am primit ceea ce aveam nevoie si asta e de ajuns. Visele ne ajuta in multe momente si asta e bine, insa nu intotdeauna se indeplinesc si asta uneori doare. Hai sa dam frau liber imaginatiei si sa creem propria noastra lume, in care noi sa fim stapani, sclavi sau instructori. Poate e ciudat sa zici ca in lumea ta esti instructor, dar in lumea mea nu e. Voi poate visati sa conduceti un regat, o tara, sau o lume intreaga.
Eu, in lumea mea, vreau doar sa dau un nume IUBIRII. Sentimentul cel mai des intalnit, sub cele mai multe, mai diverse sau mai ciudate forme. Poate vi s-a intamplat sa stati in compania unei persoane destul de mult timp, iar la un moment dat sa vreti sa plecati, dar sa simtiti ca ceva va trage inapoi. E ciudat momentul in care realizezi ca ceea ce simti de fapt nu e prietenie sau un oarecare sentiment lipsit de insemnatate, ci defapt e sentimentul cel mai complex, care, asa cum am mai spus, se intalneste sub cele mai ciudate forme. SEntimentul despre care unii vorbesc necontenit, fara sa-i cunoasca insemnatatea, iar altii nu spun nimic, nici macar un cuvant, dar il traiesc, il simt si se bucura din plin de el.Atunci cand iubesti, incearca sa nu te feresti sa spui ceea ce simti cu voce tare sau domoala. Incearca sa iti exprimi gandurile, sentimentele si trairile in scris daca altfel nu poti. Nu-ti ascunde sufletul si inima, ci din contra incearca sa vorbesti din adancul lor.
Aceasta este putinul ce poate fi povestit despre LUMEA MEA. Este rezumatul, rezumatului a ceea ce mica mea lume detine si mereu daruieste. Nu incerca sa iti creezi o lume cu gandul. Lasa-ti inima si sufletul sa spuna ceea ce ar putea sa aiba lumea ta, da frau liber imaginatiei si sentimentelor, iar acea lumea mult dorita va fi gata o data ce fiecare pestisor al imaginatiei va iesi din apa si fiecare melcusor al sentimentelor va iesi din cochilie.
Hai porneste si tu cu mine pe drumul unei lumi necunoscute, dar ai grija ca niciodata sa nu uiti ce te asteapta in realitate. IUBESTE, simte si daruieste in fiecare clipa, dar niciodata nu uita ca: " Nu conteaza ceea ce ti-ai dorit, atata timp cat esti implinit cu ceea ce ai primit "


. Madalina .

Spiritul sarbatorilor

Oficial am intrat in iarna iar lucrul asta m-a facut sa ma gandesc la vremurile trecute, cand Craciunul chiar insemna ceva imens pentru mine.

Imi aduc aminte cum stateam cuminte vreo 2 luni de zile inainte de Craciun, doar pentru ca mama imi spunea " Daca nu stai cuminte nu vine mosul! " si al dracu daca mai scoteam vreo vorba.Deodata incepeam sa fiu harnicut, sa folosesc intrebarea " ai nevoie de ajutor? " , sa ma culc la ora stabilita si tot ce era nevoie pentru a-l face pe Mos sa vina. Mosul era in fel de Dumnezeu pentru mine.Mereu imi faceam lista cu lucrurile dorite cu vreo 2 saptamani inainte de a-si face aparitia si al dracu daca ma zgarceam, dar de fiecare data Mosul imi aducea tot ce doream, de la cel mai mic moft pana la cel mai mare.

Cand venea seara cea mare, seara in care Mosul trebuia sa apara, stiu ca stateam cu orele sa-l prind dar mereu imi bagau ai mei( parintii) cate o fenta si sa fie al naibii de mos, exact atunci aparea, ca prin minune, dar ce sa-mi mai dau eu seama ca am fost pacalit in stil mare, atunci cand vedeam toate cadourile sub brad, eram fericit si atat, nu aveam timp de intrebari.

Peste ceva timp am mai crescut, am inceput sa am dubii in privinta existentei Mosului, toti vorbeau pe la scoala ca nu exista, ca exista, nu stiam ce sa mai cred, dar eu tot speram sa fie adevart, speram ca Mosul sa fie real, exact ca in desenele animate, pana cand, cu vreo 2 saptamani inainte de ziua cea mare, am inceput sa cotrobai casa de sus pana jos si am gasit toate cadourile cuvenite, atunci am aflat ca Mosul nu exista, atunci a fost trauma copilariei mele..." Mos Craciun nu exista, NUUUU!!!" . Totusi, in ciuda acestui fapt, Craciunul inca imi aducea o gramada de bucurie.

Acum, m-am facut ditamai " handralaul", Craciunul nu mai inseamna mare lucru, aproape toata lumea il trateaza ca " timp liber" sau ca un motiv de a bea fara a da o explicatie dupa.(ex: Y: De ce ai venit beat acasa? Tocmai acum?! Porcule!! Ce motiv ai avut de data asta? E frumos ce faci ? X : Draga mea, este Craciunul, am baut in cinstea sarbatorilor! " ) Asta-i realitatea! Nici macar colindele nu-si mai au farmecul care-l aveau inainte.Acum, colindul inseamna topaiala din casa-n casa pentru a face rost de vin fiert, cat mai mult vin fiert, pe vremuri, colindele insemnau emotii, pregatire, " sper sa cant bine!!! ", insemnau o munca distractiva pentru a scoate niste bani, putini ce-i drept, dar niste bani care te satisfaceau mai mult decat te poate satisface intreg Craciunul acum.

Pacat, dar adevarat. De si as vrea sa tratez Craciunul ca inainte, nu pot, nu mai exista prostia aceea de copilas inocent ce ma facea sa cred ca daca stau cumintel vine Mosul si o sa-mi aduca masinute si bombonele.

Asa ca, dragii mei cititori, pregatiti carnea de porc, vinul fiert, tuica si hai sa ne distram iar, printr-o betie, dar macar sa simtim spiritul sarbatorilor.