Realitate^fictiune

Fericire. Intr-o perioada chiar credeai ca o sa ti se intample si tie, ca o sa atingi pragul fericirii intr-un final, dar nu s-a intamplat. A trecut atat de mult timp, iar acum te vad mereu deprimat, vad ca ti-ai pierdut speranta. Nu pierzi nici o ocazie sa spui " Baga-mi-as pula, is blestemat, nu o sa-mi gasesc niciodata un zambet doar al meu " . In fiecare zi trec pe langa tine, in fiecare zi esti pe aceiasi banca, cea din coltul parcului, langa marele stejar, ascultand aceiasi melodie pe care o asculti deja de trei saptamani. Mereu aceiasi fata palida si ofilita. Deseori ma intreb, " de ce te gasesc aici in fiecare zi ? " . Azi am observat. La trecerea unui cuplu de indragostiti pe langa tine, cei doi si-au zambit reciproc, aratandu-si fericirea pe care o simt unul fata de celalalt. Pentru prima oara in trei saptamani te-am vazut sa-ti ridici capul din pamant si sa zambesti. Am ajuns la concluzia ca tu vii zilnic in acest parc, pentru a te hrani cu fericirea altora. Zambetele celor ce te inconjoara reusesc sa-ti deschida drumul catre fericire si sa te scape pentru cateva secunde de depresia in care traiesti zilnic.  Imaginea este una foarte trista. Aproape ma face sa-mi para rau pentru tine, dar nu am de ce. Mereu ai vazut partea goala a paharului. Ti-ai pierdut increderea de sine, iar mereu cand ti s-a aratat un zambet, care se te ghideze pe drumul fericirii, tu te-ai inhibat si ai calcat stramb. Ai dat cu piciorul la tot ce era bun si nu mai ai curajul sa-ti arati adevarata fata. Traiesti cu frica ca o sa fii calcat in picioare si o sa te afunzi mai tare in depresile ce te bantuie, dar ce nu vrei sa intelegi e ca ai atins fundul. Tot ce faci acum e sa te complaci cu situatia. Nu iei masuri, pur si simplu...nu mai ai incredere.
 Corpul tau a ajuns un camp de lupta. Ficatul e asediat de alcool, plamanul de fum, esti plin de toxine. E pacat si spun asta pentru ca tu esti agresorul.