Maine nu o sa mai fie azi.

Bai tata bai, mai e putin pana vine rahatu' ala obosit ce poarta numele de bac si eu unu ma simt de parca diavolul ar face pacturi cu mine in fiecare zi. Adica, scuza-ma..."gonade" , dar de ceva vreme, cand pun mana pe caiet si sunt eu hotarat acolo sa invat, sunt pregatit si imi accept soarta de elev ce trebuie sa ia bacul, BOOM, apare jegu' ma. Bai si apare cu niste targuri d-alea frate, ca oricat ai strange din buci si ai lacrima, nu rezisti si tot ii accepti targul, il accepti ma si sa-ti bagi mizerile-n el de cos de gunoi, ca se duce dracu tot invatatul. Da ma, si targurile astea constau de obicei in " baaaaaa, uite care-i treaba, uite cum facem...tu te pui sa te culci acum vreo 4 ore, asa, ca esti obosit. Nu vezi ca esti obosit? Prostule! Nu poti sa inveti daca esti obosit, culca-te-n ma-ta odata. Ma si ma culc si ma trezesc pe undeva pe la 8:30, hotarat sa invat, daaar vine iar jegu' si iar imi tine un discurs d-ala, de pare foarte, foarte plauzibil in momentul de rigoare, gen : "baaa, stai ma, tu esti pe bune? tu vrei sa inveti fara sa mananci, "coae" ? Du-te ma si mananca acolo 15 minute, ca dupa inveti. Da nu, stai, fumeaza si o tigara dupa, ca sigur iti vine cheful de invatat.Asculta la mine ma, ca stiu care-i treaba, ascula-ma si crede-ma pe cuvant, tu-ti ceapa ma-ti. Da tata, si dupa ce fac toate chestile astea, sa dea balta-n seceta de mai am vreun chef de invatat. Mereu is acolo " Eh, e si maine o zi, si stiu sigur ca de maine o sa fie diferit, de maine ma trezesc de dimineata, de maine nu mai intarzii, de maine sunt atent la ore, de maine invat, de maine mananc ciorba, de maine nu-mi mai fac poze in oglinda in stilul ratelor ce-si petrec timpul in apropierea rezervatiei naturale "Derea Babadag", de maine... . 

Acum ca veni vorba... de maine chiar am de gand sa ma pun pe treaba, iar! Acum pe bune, fac anuntul de p-acum "Du-te-n ma-ta de diavol obosit, mars la alta casa, 'tura-ti pactu ma-ti "

De maine o ard cu memoplusuri si pastile anti oboseala! 

Curcubeu in negru si alb

Pun capul pe perna si fara sa-mi dai seama  mintea mi se teleporteaza intr-un loc nou, un loc care, dupa aparente, ai zice ca este acceptabil.Oamenii sunt ok, stiu sa se distreze, sunt sociabili si chiar daca nu te inteleg cum ar trebui, totusi, printr-un gest de buna purtare incearca sa isi croiasca un zambet pe fata si sa nu te jigneasca.Totul pare in regula, chiar pare, dar a dracu dimensiune ca este o jigodie cu 2 fete.In timp ce-mi croiesc drumul printre randurile de fiinte ce dau dovada de bun simt, gasesc din intamplare, sau nu, niste animale, niste oratanii ordinare, care, dupa parerea mea, singurul lucru ce zace in vagauna aia a lor, numita cap, este dorinta de a strica totul, a fute starea si toti Dumnezeii posibili.Incerc sa ii ignor, sa-mi formez o fortareata in fata prostiei imense emanata de ei, dar in urma incercarilor exasperante, ajung la concluzia ca nu am destule caramizi pentru a zidi asa ceva si in ciuda faptului ca nu am un contact direct cu ei, pur si simplu nu reusesc sa ii evit si intr-un final ma simt coplesit pana in adancul sufletului de incultura si prostia de care dau parte.Bai si incep sa ma intreb " Oare e ceva cu mine? ", " Oare sunt singurul care pur si simplu vrea sa ia un pistol si sa ii execute? ".Dar nu...se pare ca toata lumea gandeste la fel, se pare ca toata lumea este la fel de deranjata de ei.Ma si dupa un timp, secatuit de puteri, incerc sa accept faptul ca exista si asemenea taraturi care pur si simplu nu pot fi evitate si incerc sa ma obisnuiesc cu ele, dar, ca orice bacterie ce se inmulteste extrem de repede, asa se inmultesc si astia si apar din ce in ce mai multi, pana cand imi mananca si ultima farama de ingaduinta.Ma si petrec o vreme gandindu-ma la nenumarate solutii de a ma scapa pe mine si pe lumea inconjuratoare de aceste maladii insuportabile, dar ajung la concluzia ca nu este nici una.Se inmultesc prea repede, mult prea repede, imi acapareaza visul si speriat, printr-un ultim efort, cu parere de rau pentru restul, deschid ochii, ma trezesc. Da! Eman vapori de bucurie timp de un minut si singur fiind in casa, incep sa tip de bucurie "Am scapat! " pana cand, un gand imi taie rasuflarea si-mi deschide ochii cu adevarat.Se pare ca nu a fost un simplu vis, ci dimpotriva, este cruda realitate ce ne inconjoara de zi cu zi.

Exista multi oameni de treaba, cu bun simt, chiar foarte multi, dar din pacate, in urma expansiunii daunatoare a acelor oratanii ordinare, ajungi sa ai impresia ca lumea se duce dracu si ca nu mai exista speranta aceea de a trai intr-un ambient prietenos, fara a te uita peste umar in fiecare minut.

Like a om d-a 12-a.

Domnilor si doamnelor, respectiv domnsiorilor si domnisoarelor, ati observat ca mintea este un mecanism al dracu de diabolic ? 

Adica, uite, de exemplu, in fiecare dimineata, eu, ca un elev constient ce sunt, imi pun in cap sa ma trezesc la 7:20, sa am si eu timp sa ma pregatesc cum se cuvine pentru scoala, ca asa e frumos. Dar ce crezi ca mi se intampla ? Suna alarma la 7:20 si in ciuda faptului ca am ideea de a ma trezi implantata in minte, dau amanare la alarma, ca mortii sai, 10 minute in plus de odihna e ce trebuie, da odihna d-aia, de te intrebi pe parcursul minutelor cat mai e pana suna iar obosita aia de alarma. Bai si intr-un final suna si cu un gest involuntar o bag iar pe amanare, timp in care stau si ma gandesc serios daca este intr-adevar nevoie sa merg la prima ora.Bai si stau si ma gandesc atat de serios, si-mi spun "Du-te ! Trebuie, mergi si invata da-te-n ceapa ma-ti! " si incerc sa ma ambitionez cu monologuri motivationale, dar sa le ia dracu, ca ultimul argument mereu este " Stai ma acasa, mai dormi 40 de minute, ce mare lucru, o absenta...Te-a facut pe tine o absenta? ". Ma si al dracu argument, ca pare cel mai logic si cel mai valabil pe care l-as putea auzi in intreaga viata.Pai tu-ti muma-n cur de creier obosit. Omu' incearca sa fie un exemplu al societatii, si tu ce faci ? Iti corupi propriul corp sa faca nazbatii d-astea. HA, inacceptabil dom'le !

True story, mai, ostas! 

Facand o mica paranteza, niciodata sa nu-ti pui ca sonerie de alarma o melodie care-ti place.O sa ajungi sa o urasti din adancul inimii si o sa ajungi la biserica, in genunchi, cu palmele lipite, ochi inchisi, soptind " tatal nostru care esti in ceruri, te rog, fa sa-mi placa melodia din nou, te rog Doamne, ia-mi o ureche, dar ofera-mi placerea de a asculta melodia din nou" .