Simte versul ce ti-l scriu, si inchide-l bine-n minte, Vinovatii-s fara vina, cum copacii-s fara ghinde. Plutind pe-o rafala lina, apa curge din sorginte, Frumos sunet de vioara, joc fonetic de cuvinte. Aripi cad din cer, sunt rupte, danseaza in armonie, Norii-au plans ieri cu cerneala, imbibata in hartie. Sentimente prabusite, preschimbate-n ironie, Astazi a murit un inger, pe Pamant e astenie. Trandafirii-au inflorit, si-au deschis spinii in noapte, Singur, pe-un drum pietruit, iti rostesc numele-n soapte, Asternuturi au oprit, rani din scanduri prinse-n spate, N-o sa dorm maine-n in sicriu, astept sa ma suni la sapte. Drumul mi-l opresc aici, visand la o revedere, Mi-ai zambit la ora doua, si mi-ai pus pe buze, miere. Firul dulce al povestii, este prins intr-un borcan, Inzestrat cu fulgi de roua, si doar un apus pe an.
In strigatul de lupta, pierd ultima suflare. Caci becuri le vad stinse si-s aruncate-n mare. Umbrele-s aprinse, au forma si sunt clare, E negru, mi-este frica si ma simt plin de sare. Peste tot doar apa, becuri stinse-n mare, Amintiri pierdute, febra si frisoane. Am halucinatii, si vad un sarpe care, Imi ofera-un mar : " mananca, sa fii tare". Iau marul intr-o mana si musc aprig din el, Dar marul e pacat, si sarpele la fel, Becurile-s stinse, dar umbrele-s aici, Mintea mi-este curva, prinsa bine-n stingi. E sare pe podea, vapoare se agita, Din valuri, pan' la nori, curg picaturi de sticla. Soarele rasare, dar marea il tot neaga, Din pesti, pasari si flori, ea este Marea Neagra. Pe un covor de sare, plutesc in infinit, Ingeri cad din Rai, iar demonii se sting, "Deschide ochii acum, caci totul este bine, Totul s-a sfarsit, ramai aici, cu mine " .
-Invata baiete, ca sa te realizezi in viata !
-Invat, acum! Cum sa nu invat! Uite-ma, invatand cu capul prelins pe mouse pad-ul asta moale, cu miros de scortisoara, in timp ce mana dreapta se apropie domol de podea, iar mana stanga face eforturi disperate de a ma mentine stabil in pozitia curenta. Invat !
-Nu-ti pasa deloc ! Daca o tii in ritmul asta, nu o sa ajungi nicaieri.
-Cum sa nu ajung? Nu vezi ca mai am putin si ating podeaua ? Domol, domol, dar progresu-i acolo.
-Mai esti si nesimtit pe deasupra!
- Nu-i adevarat. Sunt chiar simtit. Crezi ca mouse pad-ul asta nu ma simte? Nu stiu eu multe, dar capul tot mi-e greu. Is simtit !
-Haide ma, invata, macar incearca..
-Aaah, esti obositor, pleaca.
-Invata ma, te rog eu.
-Esti obositor, pleaca, te rog.
- Bine, prostule ! O sa fii un nimeni in viata !
-Probabil, probabil, dar macar nu o sa fiu un nimic!. Daca mai stau mult in pozitia asta, este foarte posibil sa devin una cu masa, mouse pad-ul, cat si podeaua. Vezi ? Deja devin 3 lucruri.
-Pe langa ca esti prost, mai faci si glume proaste ! Nu gandesti deloc ! Nu o sa ajungi nicaieri !
- Ti-am mai spus o data, mai am putin si ating podeaua. Uite-te singur, mai am cativa centimetrii. Acum lasa-ma, nu am chef.
-Nu te las deloc ! Stinge calculatorul ala si invata !
-Stinge-l tu. Corpul meu este intr-un echilibru perfect acum, nu vreau sa-l perturbez.
-Ha, ti l-am stins, ce o sa faci acum !?
-Hai mersi, chiar ma deranja lumina aia. Lasa-ma sa dorm.
-Esti o rusine, atat pentru mine, cat si pentru cei te inconjoara.
-Daca stau sa ma gandesc mai bine, asta asa, ca sa-ti demonstrez ca gresesti si ca gandesc, chiar si in starea asta de mucegai, nu-s o rusine. Stau in camera, nu ma vede nimeni, si chiar daca m-ar vedea, nu vezi ca-s imbracat decent? Hahaha, rusinica!!!
-Ce?De unde pana unde imi demonstrezi tu mie...ce?
-Uite-te mai sus. Doamne ! Uite-te mai sus ! Lasa-ma acum. Te rog sa pleci, lasa-ma sa dorm !
- Sa stii ca o sa te las, nu am nici o sansa cu tine !
-In sfarsit ! Acum pot si eu in sfarsit sa...invat !
