Pun capul pe perna si fara sa-mi dai seama mintea mi se teleporteaza intr-un loc nou, un loc care, dupa aparente, ai zice ca este acceptabil.Oamenii sunt ok, stiu sa se distreze, sunt sociabili si chiar daca nu te inteleg cum ar trebui, totusi, printr-un gest de buna purtare incearca sa isi croiasca un zambet pe fata si sa nu te jigneasca.Totul pare in regula, chiar pare, dar a dracu dimensiune ca este o jigodie cu 2 fete.In timp ce-mi croiesc drumul printre randurile de fiinte ce dau dovada de bun simt, gasesc din intamplare, sau nu, niste animale, niste oratanii ordinare, care, dupa parerea mea, singurul lucru ce zace in vagauna aia a lor, numita cap, este dorinta de a strica totul, a fute starea si toti Dumnezeii posibili.Incerc sa ii ignor, sa-mi formez o fortareata in fata prostiei imense emanata de ei, dar in urma incercarilor exasperante, ajung la concluzia ca nu am destule caramizi pentru a zidi asa ceva si in ciuda faptului ca nu am un contact direct cu ei, pur si simplu nu reusesc sa ii evit si intr-un final ma simt coplesit pana in adancul sufletului de incultura si prostia de care dau parte.Bai si incep sa ma intreb " Oare e ceva cu mine? ", " Oare sunt singurul care pur si simplu vrea sa ia un pistol si sa ii execute? ".Dar nu...se pare ca toata lumea gandeste la fel, se pare ca toata lumea este la fel de deranjata de ei.Ma si dupa un timp, secatuit de puteri, incerc sa accept faptul ca exista si asemenea taraturi care pur si simplu nu pot fi evitate si incerc sa ma obisnuiesc cu ele, dar, ca orice bacterie ce se inmulteste extrem de repede, asa se inmultesc si astia si apar din ce in ce mai multi, pana cand imi mananca si ultima farama de ingaduinta.Ma si petrec o vreme gandindu-ma la nenumarate solutii de a ma scapa pe mine si pe lumea inconjuratoare de aceste maladii insuportabile, dar ajung la concluzia ca nu este nici una.Se inmultesc prea repede, mult prea repede, imi acapareaza visul si speriat, printr-un ultim efort, cu parere de rau pentru restul, deschid ochii, ma trezesc. Da! Eman vapori de bucurie timp de un minut si singur fiind in casa, incep sa tip de bucurie "Am scapat! " pana cand, un gand imi taie rasuflarea si-mi deschide ochii cu adevarat.Se pare ca nu a fost un simplu vis, ci dimpotriva, este cruda realitate ce ne inconjoara de zi cu zi.
Exista multi oameni de treaba, cu bun simt, chiar foarte multi, dar din pacate, in urma expansiunii daunatoare a acelor oratanii ordinare, ajungi sa ai impresia ca lumea se duce dracu si ca nu mai exista speranta aceea de a trai intr-un ambient prietenos, fara a te uita peste umar in fiecare minut.