Simte versul ce ti-l scriu, si inchide-l bine-n
minte,
Vinovatii-s fara vina, cum copacii-s fara
ghinde.
Plutind pe-o rafala lina, apa curge din
sorginte,
Frumos sunet de vioara, joc fonetic de
cuvinte.
Aripi cad din cer, sunt rupte, danseaza in
armonie,
Norii-au plans ieri cu cerneala, imbibata in
hartie.
Sentimente prabusite, preschimbate-n
ironie,
Astazi a murit un inger, pe Pamant e
astenie.
Trandafirii-au inflorit, si-au deschis spinii in
noapte,
Singur, pe-un drum pietruit, iti rostesc numele-n
soapte,
Asternuturi au oprit, rani din scanduri prinse-n
spate,
N-o sa dorm maine-n in sicriu, astept sa ma suni la
sapte.
Drumul mi-l opresc aici, visand la o
revedere,
Mi-ai zambit la ora doua, si mi-ai pus pe buze,
miere.
Firul dulce al povestii, este prins intr-un
borcan,
Inzestrat cu fulgi de roua, si doar un apus pe
an.
In strigatul de lupta, pierd ultima suflare.
Caci becuri le vad stinse si-s aruncate-n mare.
Umbrele-s aprinse, au forma si sunt clare,
E negru, mi-este frica si ma simt plin de sare.
Peste tot doar apa, becuri stinse-n mare,
Amintiri pierdute, febra si frisoane.
Am halucinatii, si vad un sarpe care,
Imi ofera-un mar : " mananca, sa fii tare".
Iau marul intr-o mana si musc aprig din el,
Dar marul e pacat, si sarpele la fel,
Becurile-s stinse, dar umbrele-s aici,
Mintea mi-este curva, prinsa bine-n stingi.
E sare pe podea, vapoare se agita,
Din valuri, pan' la nori, curg picaturi de sticla.
Soarele rasare, dar marea il tot neaga,
Din pesti, pasari si flori, ea este Marea Neagra.
Pe un covor de sare, plutesc in infinit,
Ingeri cad din Rai, iar demonii se sting,
"Deschide ochii acum, caci totul este bine,
Totul s-a sfarsit, ramai aici, cu mine " .
