Rigor mortis

Este moarte in metrou,
Iar pe jos fum si noroi.
Este moarte in metrou,
Oameni fara fata, goi.

Este moarte in metrou,
Iar primul vagon ajunge.
Se aude-un zgomot nou.
O fetita care plange.

Este moarte in metrou,
Pe tavan, o constelatie,
Linii scurte, de stilou,
Am ajuns in alta statie.

Este moarte in metrou,
Sange-n jur, miros de miere.
Rigor mortis in cavou,
Sufletul ar vrea sa zbiere.

Este moarte in metrou,
Si-am ajuns iarasi in limbus.
Glas puternic cu ecou,
Voce sfanta a unui nimbus.

Este moarte in metrou,
Si opriri sunt sase mii,
Este moarte in metrou,
Si-am ajuns cadavre vii.

Zgomot fara glas.

Compus scurt, din patru strofe, rezultat in urma schimbului de stari dat de frigul de afara si caldura din camera. O tentativa de a schimba putin atmosfera dintre versuri. Enjoy.

Fericirea mea e toata

Intr-o perla de cristal,

Straluceste-n intuneric,

Raze mari, crengi de artar.

Prea sfintitul sens al vietii,

L-am gasit intr-un pahar,

Era rece, fara luciu,

Cu gust sec de dulce-amar.

Intr-un drum pierdut spre casa,

Am vazut frunze cum cad,

Moartea este un nimic,

Daca o privesti cu drag.

Daca maine o sa mor,

Sa-ti aduci, te rog, aminte,

C-am avut clipe frumoase,

Nu doar smoala prinsa-n minte.

Freak on a leash

Cu ocazia primei ninsori, in octombrie, lucru neobisnuit de fel, m-am gandit sa fac, de asemenea, ceva "neobisnuit". Este primul proiect de genul pe care l-am facut, pana in prezent.

From the pieces of the past,
I created this weird peasant.
And it's ruled by pretty shadows,
Guiding me around the present.

All the leafs are falling now,
From the tree my mind once was.
Love and pleasure, hate and pain,
Autumn winds took 'em away.

Now i am empty, just a shell,
Look inside and you'll see nothing.
Crawling through the lighted way
I'm seeking my own acceptance.

Everyday i run in circles,
Stepping on the same foot traces.
Shadows trapped me in this cage,
I've already seen those places.

And the key is in my hand,
But i can't unlock the door,
Something's pulling me away...
"dying slowly on the floor."

Now i am dead, but still alive,
I am a shadow of my soul.
All the harm my body suffered...
It was done by me, the host.

I am the master, i am the slave,
I am the owner of the key,
I am dust and i am ash.
And my mind ?
Freak on a leash.

Mai stii ?

Acum patru zile te-am vazut in oglinda. Nu m-ai observat, dar tu mi-ai sarit in ochi. Erai cu capul in jos, abatut. Iti fortai muschii sa schiteze un zambet pe fata, dar se vedea ca-i fals. Nu erai asa. Eu te stiam fericit. Ce s-a intamplat ?
Mai tii minte, cand eram mici? Bateam mingea in fiecare zi. Mereu spuneai ca nu conteaza viteza, ca tu mergi pe tactica! Hah, diavol erai. M-ai pacalit, m-ai pacalit si m-ai facut sa cred ca eu sunt ala prost, ala de nu stie sa joace fotbal. Mai tii minte cum stateai doar in atac ? Nu iti placea sa alergi. Hmm, nu, nu stiai sa alergi defapt. Tu stiai doar..."tehnica " . Mai tii minte cum te intorceai acasa? Erai plin de julituri. Saraca maica-ta, se saturase sa-i tot arati  " operele de arta "  pe care le-ai mai facut. " Uite mama, uite, asta am facut-o cazand in spate la nea' Nelu, iar asta am facut-o acum, am cazut pe scari, in fata casei" .
Mai tii minte cum fraiereai pe toata lumea sa se duca dupa minge de fiecare data cand o dadeai peste casute ? Hah, cat de manipulativ erai. " Hai, mergi tu ca esti mai agil, mai sprinten, o iei mai repede. Hai ca iti ofer o lovitura in plus la baraj " . Cateodata imi vine sa cred ca veneai cu discursul facut de acasa, prea complex era, prea convingeai pe toata lumea. Dar stai, mai tii minte cand te-ai dus tu dupa minge ? O singura data s-a intampla, o singura data, iar atunci te-a prins proprietarul, credea ca-i furi varza. Inca am figura ta speriata in minte, atunci cand a dat drumul la caine. N-ai mai fugit asa niciodata. Stii cum era gardul ala, din partea stanga, inalt si stramb ? L-ai sarit in 2 secunde si nici ca te-ai mai oprit pana acasa. Tot ce ai mai spus a fost " fugiti baa ! " . Inca rad cand imi amintesc cat de agil ai fost in ziua respectiva.

Mai tii minte cand mergeam sa furam cirese ? Ne adunam cate 5-6 insi, toti intram in livada omului, toti, in afara de tine. Tu mereu ne-ai convins ca " stai de paza ", in afara curtii, langa poarta. Doamne, cat ne chinuiam sa ne urcam in pomii aia, sa punem ciresele in poala, sa le aducem intacte. Tu ce faceai ? Nimic ! Sosoteai de 3 ori " E liber, e liber, culegeti linistiti", de parca daca venea cineva nu ne luam bataie. Toti, in afara de tine, ca tu fugeai, puteai, noi nu. Bai da si noi prosti, ca intr-un final, tu aveai cele mai multe cirese. Cate o mana de la ala, cate una de la celalalt, plecai cu poala plina acasa, iar noi, pe jumatate. Si-ti vedeam zambetul ala diavolic, ti-l vedeam, dar na, copil, ma gandeam ca esti  fericit pentru ca operatiunea s-a incheiat cu succes. Ne-ai fraierit si aici.
 Stii cand am fost sa furam piersici de la tanti Leana ? Chin ca in ziua aia, nu am mai avut noi niciodata. Desigur, tu iar ai stat " de paza ", noi am sarit gardul, am luat piersicile, ti-am dat si tie si le-am bagat in poala. Eh, stii tu cat ne-a mancat pe noi pieptul in ziua aia ?  O ora am plans toti ca prostii. Ne-am spalat cu furtunul, ne-am manjit cu pamant, doamne, ce n-am facut. Tu, cel mai zmeu, te-ai scarpinat intruna. Vai, cat de rosu erai. Daca ne vedea cineva atunci, zicea clar ca suntem idioti. Nu zic ca nu eram, dar totusi. Oh, dar mai stii ce bune erau piersicile dupa ? Cu tot chinul ala, piersici mai bune ca alea n-am mai mancat nici pana in ziua de azi.

 Mai tii minte cand te-ai dus tu sa mananci ciorba in sufragerie ? Nu o sa uit niciodata. Da, asta-i de pe vremea cand iti placea foarte mult ciorba. Fericit ca in sfarsit ai ciorba, ai luat pe furis un castron, l-ai umplut si te-ai dus in sufragerie, sa nu-l trezesti pe taica-tu. Trei usi, trei usi te desparteau de el si totusi te-a auzit. Inca te vad, cum stateai cu lingura la gura, confuz si cu ochii beliti atunci cand a intrat taica-tu si a inceput sa tipe " COPILE, CUM DRACU MANANCI CIORBA AIA ? TE AUDE SI MA-TA MARE DIN CERURI ! ". S-a dus dracu si pofta si tot. Totusi, erai fericit, erai fericit ca n-ai luat bataie. Atunci ai invatat ca ciorba nu se soarbe, sau ma rog, te-a invatat taica-tu. 

 Mai tii minte cand ai cazut de pe bicicleta si ti-ai facut, asa cum spunea tanti Nela " ditamai pizda " pe burta ? Te-ai dus la maica-ta, fara tricou, plin de sange, dar totusi cu zambetul pe buze. " Uite mama, uite ce am facut ! " . I s-a oprit inima pentru trei secunde, dupa care te-a bandajat. Desigur, nu mai voia sa te lase afara, dar ai inceput sa plangi de parca-i sfarsitul lumii. Te-a lasat pana la urma, ca na, de ce sa te mai bata ? Deja erai julit tot. Mai tii minte ca seara ai venit cu inca trei zgarieturi ? " Uite mama, astea trei le-am facut in acelasi timp ! "
 Mai tii minte, cand erai foarte mic, ca cel mai mare dusman al tau era aspiratorul ? De fiecare data cand faceai prostii, aspiratorul punea capat la tot. Te durea fix in cur cand ti se spunea " Inceteaza, ca mananci bataie ! " . Nah, nu functiona, nu aveai nici o treaba. Ei, in schimb, cand aducea aspiratorul era teroare. Te bagai in coltul patului, te ghemuiai bine, bai si al dracu daca mai scoteai o vorba. Nici macar nu era aprins ! Vai, cat te-ai bucurat cand s-a stricat si ai tai au fost nevoiti sa il arunce . " Hhahaha! Iadul o sa se coboare asupra voastra  acum, iar nimic nu ma poate opri ! "  

 Mai tii minte cand eram la stadion si ne jucam cu mingea ? Erau peste 20 de persoane acolo. Noi, 3-4, in capatul opus al portii care facea intrarea in stadion. Toata viata o sa-mi rasune in cap urletul pe care ti l-a aplicat maica-ta de la poarta. " Laurentiu!!!!!!! Misca acasa, trebuie sa mananci ! ". Asta a fost primul tau moment foarte stanjenitor.  Totusi, stii ca peste o ora te-ai intors inapoi, cu zambetul pe buze ? Bine, asta pana sa radem de tine.

 Mai tii minte cand a ramas Petro fara hartie igienica ? Doamne, ce ai putut sa-i faci fetei.
" -Laur! Adu-mi si mie niste hartie igienica, te rog !
-Nu ! Du-te la ma-ta mare !
- Laurentiu ! Adu-mi hartie ca am ramas fara !
-Nuuuu! Du-te la ma-ta mare acasa! Nu eu te-am pus sa te caci in wc-ul meu ! "

Mai stii cum saraca fata s-a dus asa pana acasa?. In ziua respectiva, tot cartierul i-a auzit tipetele rezultate din urma bataii pe care a primit-o. Ce vina a avut ea ? Nici o vina. Tu trebuia sa mananci bataie, tu ! ** Prin intermediul acestei amintiri, imi voi cere scuze in numele tau. Scuza-ma, eram mic si prost ! **

 Mai stii cum ne jucam de-a v-ati ascunselea ? Podul lui Claudiu deja-i istorie. Cel mai bun loc de ascuns. Stii ca ne bagam la mine-n magazie? Printre lemne, fiare, cuie, ieseam prafuiti, plini de bube, gandaci, zgarieturi. Cui ii pasa ? Singurul lucru pe care il vedeam in momentul ala era peretele unde se puneau ochii,
" -Ptiu pentru mine ! " 

" -Ba! Scapa turma, nu fi d-ala ! "  

Pe langa asta, stii ca jucam si adevar/provocare, fete, filme si baieti, si nu mai stiu ce jocuri copilaresti ? Stateam cu orele, pana dimineata si nu ne plictiseam.

 Mai stii cand se ducea Adrian, plangand, la ma-sa mare, pentru ca nu stiu ce ii faceam noi ? Stiu ca te-a pus Claudiu o data sa-l lovesti si l-ai lovit, ca na, trebuia sa arati cine-i barbatu-n mahala! Bine, nu l-ai lovit, a fost mai mult un fel de " Mnah! " . Stii cum striga Paraschiva tocmai din fundul strazii ? " Sa vedeti ce va fac cand ajung la voi, doar sa vedeti ! ". Niciodata nu ne facea nimic, eram oameni destepti, inchideam poarta. Stii ca a venit o data la maica-ta sa iti reclame comportamentul " violent " ?  "Da tanti, da, sa vedeti ce bataie mananca ! " . Nu ti-a facut nici pe dracu. Cinci minute ati ras intruna, dupa care te-ai dus iar la joaca. Stii ce era frumos ? In ciuda acestor incidente, in aceeasi zi, peste o ora, ne adunam iar toti si ne simteam bine.

 Mai stii cum iti faceai iluzii cu Adrian ? Stateati cate 2-3 ore si va minteati reciproc despre chestiile pe care le aveti.
" -Da ma, sa vezi, eu la sat, la bunici, am o casa in copac.

- Da ma, si eu. A mea are si scara d-aia misto.
-Aaa, esti fraier. Eu am scara d-aia si mai misto, dar a zis tataia ca-mi pune lift saptamana viitoare.

- Hmm, misto, dar sa vezi ce am facut eu. Mi-am pus satelit si comunic cu extraterestrii. Ma, ce iti spun acum sa nu mai zici la nimeni. E secret ! Saptamana trecuta, cand am fost la sat, au venit trei extraterestrii in casa mea din copac si mi-au dat arme de alea d-ale lor.

- Si tu ma ?  Nu pot sa cred ! La mine au venit patru, tot saptamana trecuta ! Mi-au dat arme si mi-au lasat si o nava spatiala. Am parcat-o in garajul casei mele din copac.

.

.

.

 " 

Bai si stii ce e amuzant ? Voi chiar credeati ce spuneati si va vedeam pe amandoi cum plecati acasa cu ditamai zambetul pe buze. " Hah, l-am facut pe fraier ! Am casa in copac mai smechera . "

 Mai tii minte ca te duceai la Andrei acasa si va bateati pana cand cadeati lati ? Cat de prosteste suna, faceai asta. Bai si bataie, nu " fleosc floesc" .  De ce va bateati ? Nici acum nu stiu. Inca va vad lati, unul pe jos, unul pe canapea, zambind si bolborosind: 

" Te-am facut fraiere, ti-am dat mai multe !
- A da ? Ia hai ma ! "  

Cand in sfarsit incheiati sesiunea de bataie, erati amandoi rosii, terminati, dar fericiti. Fericiti si relaxati total. Nu mai exista pierzator. Amandoi erati castigatori. 

As putea sa o tin asa o vesnicie, dar ai prins ideea. De acum, cand te uiti in oglinda, ridica capul si gandeste-te ca viata ta, pe langa amintirile urate pe care le retraiesti, ti-a oferit de asemenea cantitatea dubla de amintiri frumoase. Data viitoare, gandeste-te si la ele, iar zambetul nu o sa mai fie unul fortat, o sa fie unul adevarat, ca pe vremuri.

Pereti morti, dar plini de viata.

. Pentru el, iubirea inseamna ura, fericirea-tristete, iar stima de sine-dispret, dar totusi, iubeste alcoolul din spirtul pe care-l consuma zilnic...cu ura. Ii confera fericire, dar defapt il vezi cum se taraie trist prin parcurile unde isi plimba copii. In prima ora de betie se adora, dar dupa isi dispretuieste fiecare parte a propriei existente. In religie nu crede, dar la Dumnezeu se roaga. Se roaga sa-l scape de fantome, de propria-i gandire. Nu-i raspunde...
Sta singur in casa pe care a ridicat-o cu propriile maini. Doua dormitoare fara somn, o baie fara miros de sapun , bucatarie fara resturi de mancare, un hol...plin de sticle cu alcool. Majoritatea timpului si-l petrece printre sticle, ascunzandu-si propriile lacrimi in petele proaspete de pe covor. Isi priveste palmele, zgarieturile, semnele si truda de pe ele. Isi aduce aminte de tot ceea ce a facut in viata asta. Toata munca depusa...pentru ce ? Acum mainile ii tremeura, excesiv, iar flowul ce-i ofera putere a disparut. Macar poate sa duca sticla la gura, singura multumire pe care o mai are.
  In fata lui, pe perete, se afla un ceas. Ticaitul lui obosit ii ofera un ritm tacut printre idei. Ii instaleaza o ordine in ganduri, linistea de care avea nevoie. Geamul are pete rosii pe el, nu a avut puterea sa le stearga, amintirile nu i-au dat voie, dar totusi vede, vede ca mai sunt 15 minute, stie.
Mana dreapta ii trmeura foarte tare, asa ca da alcool pe el, dar nu ii pasa. Stie ca o sa fie judecat pentru lipsa lui de a se ingriji. Stie ca o sa fie catalogat. Nu ii pasa. Mintea lui este fixata pe ceas.  Fiecare secunda reprezinta un cosmar din viata lui. Fiecare minut, reprezinta un vis. Tic...tac, 15 minute.
S-a saturat de camera asta zugravita cu gandaci, Miroase a putrefactie, a crima, a dezastru.
Mai este un minut. O ultima lacrima se desprinde de pe obraz si ii cade in palma. " Hmm, ultimul strop de suferinta ", se gandise el.
5, 4, 3, 2, este ora 8:59.  Pune pistolul din mana stanga la tampla si trage.

Au trecut trei ani de zile de cand imi este pacient si inca nu da semne de revenire. In seara de 11.01.2011, pistolul nu s-a descarcat. barbatul nu a murit. In schimb, dorinta de a isi lua viata si de a fi din nou impreuna cu familia, l-a innebunit. A uitat tot ce stia, a uitat cine este, a uitat ce a fost. Dumnezeu l-a ascultat, intr-un sfarsit.

Cu 5 ani in urma.
Politistii primesc un apel anonim. " S-a comis o crima pe strada Stejarului, numarul 3."  si inchide. Trei politisti sunt trimisi sa vada despre ce este vorba. Cand ajung acolo, la deschiderea usii, corpurile lor impietresc. In hol, langa oglinda, doi copii zac morti intr-o balta de sange. Cauza mortii: un glont in tampla. Langa ei, mama lor, moarta, dezbracata, prezentand urme de abuz. Cauza mortii: un glont in tampla. In fata lor, se afla si tatal, viu, legat de un scaun, fortat sa priveasca tot carnagiul. Privirea lui ocoleste cadavrele de pe jos si este fixata pe ceas. Urmele de sange de pe el il face sa fie greu de citit. In mod ciudat, ceasul este blocat pe ora 8:59, ora la care s-a produs crima.

In ziarul de azi, pe prima pagina, un articol imi atrage privirea. " Monstru condamnat la moarte" . Se pare ca in sfarsit, criminalul care a ruinat viata familiei a fost prins.

Calatorie pe aripa unui gand pierdut.

O adaptare metaforica a unei realitati neordonate. Pe scurt, pentru a nu stiu cata oara, am revenit.

Sunt al nimanui, intr-o lume-a tuturor,
Amintiri din viitor, in trecut imi dau fiori.
Regasesc timpul pierdut, amestecat in culori,
Curcubeu pavat cu flori, un drum negru, plin de nori.

Ganduri cu miros de viata, 'n a mea moarte se transforma,
Argint viu cu gust de ceata, sec, ca gin-ul fara gheata.
Ametit de gusturi fine, simt miros de putregai,
Ultima gura, iubire, gandurile-mi-s mucegai.

Metamorfoza din vene, ma transforma in fiinta,
Am devenit fructul vietii, intelepciune, cunostinta.
Din cel simplu, al nimanui, am devenit al tuturor,
Moartea este primul pas, ca sa inveti cum sa zbori.