Pe panoul sanitatii, Din mintea pictata-n negru, Se vad fantomele moarte Cum se joaca cu prezentul. O balanta prafuita Gazduieste sentimente. Sus, in aer, sta iubirea Aruncand sageti in suflet. Jos, in groapa, zace ura Macinand usor prezentul. A trecut deja o vreme, Iar sagetile n-au tinta. Macinat am fost total, Am ramas o bucatica. Restu-s ura, zmoala neagra, Te privesc cu ochi nebuni. Te iubesc, dar nu conteaza Ura mi-a pus pofta-n cui.
De si suntem la sfarsit Asta e defapt prologul, Ne contopim in nisip... Praful dus de vantul negru.