Corpul tau a ajuns un camp de lupta. Ficatul e asediat de alcool, plamanul de fum, esti plin de toxine. E pacat si spun asta pentru ca tu esti agresorul.
miercuri, 4 iunie 2014
Realitate^fictiune
Fericire. Intr-o perioada chiar credeai ca o sa ti se intample si tie, ca o sa atingi pragul fericirii intr-un final, dar nu s-a intamplat. A trecut atat de mult timp, iar acum te vad mereu deprimat, vad ca ti-ai pierdut speranta. Nu pierzi nici o ocazie sa spui " Baga-mi-as pula, is blestemat, nu o sa-mi gasesc niciodata un zambet doar al meu " . In fiecare zi trec pe langa tine, in fiecare zi esti pe aceiasi banca, cea din coltul parcului, langa marele stejar, ascultand aceiasi melodie pe care o asculti deja de trei saptamani. Mereu aceiasi fata palida si ofilita. Deseori ma intreb, " de ce te gasesc aici in fiecare zi ? " . Azi am observat. La trecerea unui cuplu de indragostiti pe langa tine, cei doi si-au zambit reciproc, aratandu-si fericirea pe care o simt unul fata de celalalt. Pentru prima oara in trei saptamani te-am vazut sa-ti ridici capul din pamant si sa zambesti. Am ajuns la concluzia ca tu vii zilnic in acest parc, pentru a te hrani cu fericirea altora. Zambetele celor ce te inconjoara reusesc sa-ti deschida drumul catre fericire si sa te scape pentru cateva secunde de depresia in care traiesti zilnic. Imaginea este una foarte trista. Aproape ma face sa-mi para rau pentru tine, dar nu am de ce. Mereu ai vazut partea goala a paharului. Ti-ai pierdut increderea de sine, iar mereu cand ti s-a aratat un zambet, care se te ghideze pe drumul fericirii, tu te-ai inhibat si ai calcat stramb. Ai dat cu piciorul la tot ce era bun si nu mai ai curajul sa-ti arati adevarata fata. Traiesti cu frica ca o sa fii calcat in picioare si o sa te afunzi mai tare in depresile ce te bantuie, dar ce nu vrei sa intelegi e ca ai atins fundul. Tot ce faci acum e sa te complaci cu situatia. Nu iei masuri, pur si simplu...nu mai ai incredere.
Corpul tau a ajuns un camp de lupta. Ficatul e asediat de alcool, plamanul de fum, esti plin de toxine. E pacat si spun asta pentru ca tu esti agresorul.
Corpul tau a ajuns un camp de lupta. Ficatul e asediat de alcool, plamanul de fum, esti plin de toxine. E pacat si spun asta pentru ca tu esti agresorul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ştii... îmi place să cred că sunt o persoană prea raţională pentru a apela la idei ca "totul se întâmplă cu un motiv", însă... uneori ajută. Sună prostesc şi copilăros şi chiar fatalist, ştiu (şi, în caz că nu am menţionat niciodată, nu suport fatalismul ăsta înnăscut al poporului român), dar consideră-l mai mult un mecanism defensiv la anumite persoane, în anumite situaţii.
RăspundețiȘtergereLa nici 20 de ani nu avem voie (de fapt... cine ne interzice?) să gândim astfel... Adică... se presupune că ar trebui să gandim pozitiv, pentru că "avem tot viitorul în faţă" şi ... alte sentimentalisme din astea. Cine ne mai dă atenţie?
Pentru că ai început sa scrii speficicând fericirea, mă simt într-un fel obligată să mai menţionez ceva ce am citit în urmă cu ceva timp (pe vremea când încă mai bântuiam câte un blog sau două). Fericirea şi nefericirea sunt extreme, deci, în final, nu pot fi decât simple idei cu care ne amăgim. Fericirea în sine nu e decât un ideal şi, dacă îţi mai aminteşti ora aia de română cu ... Vicol sau Anastasiu (serios, nu mai ştiu care din ei, dar cred că era printr-a XII-a), idealurile sunt iluzii, deci sunt imateriale şi există numai în închipuirea omului. E frumos să vrem cu toţii să fim fericitiţi, însă ... e mai simplu să nu mai tindem către extreme. (hai că am început şi eu să filosofez şi chiar nu îşi are logică aici)
Pe scurt ... o să treacă. Însă ... vezi tu, starea asta nu are numai aspecte negative. Din dispoziţii din astea, ies articole bune pentru blog. Şi, ca să închei cu un clişeu ... When you are down at the bottom, there is no other way to go but up.