Culoare de sarbatoare.

In urma cu 5 ani credeam ca fiecare zi de sarbatoare o sa fie la fel cum era atunci, plina de spiritualitate, fericire si multumire de sine. Acum insa, rascolesc trecutul prin intermediul amintirilor doar ca sa pot trai inca odata fericirea pe care aceasta zi de paste mi-o dadea. Stand cu ochii fixati pe tavan, gandurile ce le rascolesc reusesc sa-mi deseneze un zambet pe fata, dar nu pentru multa vreme. Realitatea este un loc de care nu poti scapa pentru mult timp, asa ca mintea imi revine in prezent. Revenit, stiu ca nu mai pot sa ma intorc in trecut, doza zilnica de nostalgie s-a scurt. Tot ce vreau acum este sa-mi inchid gandurile intr-o cusca si sa le inec cu alcool, pentru ca starile care-mi sunt oferite cand vad simplitatea acestei zile nu imi face bine. Observand ca nu o sa se produca nici o schimbare, ma afund in caldura patului si inchid ochii. Oboseala e o curva ordinara, dar azi, oboseala imi este cel mai bun prieten, ma ajuta sa dorm.  Totusi, ma trezesc constant, din ora in ora, fara sa vreau. Cred ca este simpla dorinta, ca poate ceva o sa se iveasca si o sa fac ceva de Paste care sa-mi aduca aminte de bucuria copilareasca de care aveam parte. Jigodie dorinta, sa-mi ofere sperante fara rost.  Deja simt nevoia de a sta in pat toata ziua, nu imi vine sa ma ridic. Primesc un mesaj pe telefon, dar stiu ca este o simpla urare de " Paste fericit!" (mare ironie) asa ca nu imi bat capul sa ajung pana la el. Pana la urma ziua trece, dar ma lasa cu un gust amar. Ai zice ca-i din cauza hameiului ce-si face drum spre ficatul meu, dar nu, nu-i genul ala de " amar" .
De specificat, acest post nu este unul trist, este pur si simplu un post nostalgic.  Stiu prea bine ca nu sunt singura persoana care simte ca sarbatorile nu mai sunt la fel de spirituale, de frumoase si pline de bucurie pe cat erau atunci cand eram copii.  Inocenta pe care ne-o ofera copilaria este un lucru minunat.Se pare ca odata cu trecerea timpului, nu mai apreciem lucrurile in acelasi fel si nu ne mai bucuram la fel de mult pe cat ar trebui. Ironic este ca atunci cand suntem copii tot ce ne dorim este sa crestem mari, iar cand in sfarsit crestem mari, vrem sa ne intoarcem inapoi, la a fi copii.

In incheiere, fara nici o legatura cu postul, dar fiind in spiritul sarbatorii, macar verbal, va urez un " Paste fericit! " .\