. Pentru el, iubirea inseamna ura, fericirea-tristete, iar stima de sine-dispret, dar totusi, iubeste alcoolul din spirtul pe care-l consuma zilnic...cu ura. Ii confera fericire, dar defapt il vezi cum se taraie trist prin parcurile unde isi plimba copii. In prima ora de betie se adora, dar dupa isi dispretuieste fiecare parte a propriei existente. In religie nu crede, dar la Dumnezeu se roaga. Se roaga sa-l scape de fantome, de propria-i gandire. Nu-i raspunde...
Sta singur in casa pe care a ridicat-o cu propriile maini. Doua dormitoare fara somn, o baie fara miros de sapun , bucatarie fara resturi de mancare, un hol...plin de sticle cu alcool. Majoritatea timpului si-l petrece printre sticle, ascunzandu-si propriile lacrimi in petele proaspete de pe covor. Isi priveste palmele, zgarieturile, semnele si truda de pe ele. Isi aduce aminte de tot ceea ce a facut in viata asta. Toata munca depusa...pentru ce ? Acum mainile ii tremeura, excesiv, iar flowul ce-i ofera putere a disparut. Macar poate sa duca sticla la gura, singura multumire pe care o mai are.
In fata lui, pe perete, se afla un ceas. Ticaitul lui obosit ii ofera un ritm tacut printre idei. Ii instaleaza o ordine in ganduri, linistea de care avea nevoie. Geamul are pete rosii pe el, nu a avut puterea sa le stearga, amintirile nu i-au dat voie, dar totusi vede, vede ca mai sunt 15 minute, stie.
Mana dreapta ii trmeura foarte tare, asa ca da alcool pe el, dar nu ii pasa. Stie ca o sa fie judecat pentru lipsa lui de a se ingriji. Stie ca o sa fie catalogat. Nu ii pasa. Mintea lui este fixata pe ceas. Fiecare secunda reprezinta un cosmar din viata lui. Fiecare minut, reprezinta un vis. Tic...tac, 15 minute.
S-a saturat de camera asta zugravita cu gandaci, Miroase a putrefactie, a crima, a dezastru.
Mai este un minut. O ultima lacrima se desprinde de pe obraz si ii cade in palma. " Hmm, ultimul strop de suferinta ", se gandise el.
5, 4, 3, 2, este ora 8:59. Pune pistolul din mana stanga la tampla si trage.
Au trecut trei ani de zile de cand imi este pacient si inca nu da semne de revenire. In seara de 11.01.2011, pistolul nu s-a descarcat. barbatul nu a murit. In schimb, dorinta de a isi lua viata si de a fi din nou impreuna cu familia, l-a innebunit. A uitat tot ce stia, a uitat cine este, a uitat ce a fost. Dumnezeu l-a ascultat, intr-un sfarsit.
Cu 5 ani in urma.
Politistii primesc un apel anonim. " S-a comis o crima pe strada Stejarului, numarul 3." si inchide. Trei politisti sunt trimisi sa vada despre ce este vorba. Cand ajung acolo, la deschiderea usii, corpurile lor impietresc. In hol, langa oglinda, doi copii zac morti intr-o balta de sange. Cauza mortii: un glont in tampla. Langa ei, mama lor, moarta, dezbracata, prezentand urme de abuz. Cauza mortii: un glont in tampla. In fata lor, se afla si tatal, viu, legat de un scaun, fortat sa priveasca tot carnagiul. Privirea lui ocoleste cadavrele de pe jos si este fixata pe ceas. Urmele de sange de pe el il face sa fie greu de citit. In mod ciudat, ceasul este blocat pe ora 8:59, ora la care s-a produs crima.
In ziarul de azi, pe prima pagina, un articol imi atrage privirea. " Monstru condamnat la moarte" . Se pare ca in sfarsit, criminalul care a ruinat viata familiei a fost prins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu