Calatorie pe aripa unui gand pierdut.

O adaptare metaforica a unei realitati neordonate. Pe scurt, pentru a nu stiu cata oara, am revenit.

Sunt al nimanui, intr-o lume-a tuturor,
Amintiri din viitor, in trecut imi dau fiori.
Regasesc timpul pierdut, amestecat in culori,
Curcubeu pavat cu flori, un drum negru, plin de nori.

Ganduri cu miros de viata, 'n a mea moarte se transforma,
Argint viu cu gust de ceata, sec, ca gin-ul fara gheata.
Ametit de gusturi fine, simt miros de putregai,
Ultima gura, iubire, gandurile-mi-s mucegai.

Metamorfoza din vene, ma transforma in fiinta,
Am devenit fructul vietii, intelepciune, cunostinta.
Din cel simplu, al nimanui, am devenit al tuturor,
Moartea este primul pas, ca sa inveti cum sa zbori.