Caci becuri le vad stinse si-s aruncate-n mare.
Umbrele-s aprinse, au forma si sunt clare,
E negru, mi-este frica si ma simt plin de sare.
Peste tot doar apa, becuri stinse-n mare,
Amintiri pierdute, febra si frisoane.
Am halucinatii, si vad un sarpe care,
Imi ofera-un mar : " mananca, sa fii tare".
Iau marul intr-o mana si musc aprig din el,
Dar marul e pacat, si sarpele la fel,
Becurile-s stinse, dar umbrele-s aici,
Mintea mi-este curva, prinsa bine-n stingi.
E sare pe podea, vapoare se agita,
Din valuri, pan' la nori, curg picaturi de sticla.
Soarele rasare, dar marea il tot neaga,
Din pesti, pasari si flori, ea este Marea Neagra.
Pe un covor de sare, plutesc in infinit,
Ingeri cad din Rai, iar demonii se sting,
"Deschide ochii acum, caci totul este bine,
Totul s-a sfarsit, ramai aici, cu mine " .
😍
RăspundețiȘtergere