minte,
Vinovatii-s fara vina, cum copacii-s fara
ghinde.
Plutind pe-o rafala lina, apa curge din
sorginte,
Frumos sunet de vioara, joc fonetic de
cuvinte.
Aripi cad din cer, sunt rupte, danseaza in
armonie,
Norii-au plans ieri cu cerneala, imbibata in
hartie.
Sentimente prabusite, preschimbate-n
ironie,
Astazi a murit un inger, pe Pamant e
astenie.
Trandafirii-au inflorit, si-au deschis spinii in
noapte,
Singur, pe-un drum pietruit, iti rostesc numele-n
soapte,
Asternuturi au oprit, rani din scanduri prinse-n
spate,
N-o sa dorm maine-n in sicriu, astept sa ma suni la
sapte.
Drumul mi-l opresc aici, visand la o
revedere,
Mi-ai zambit la ora doua, si mi-ai pus pe buze,
miere.
Firul dulce al povestii, este prins intr-un
borcan,
Inzestrat cu fulgi de roua, si doar un apus pe
an.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu