Pentru fiecare zi in care te-ai simtit bine, ai fost fericit si ai reusit sa privesti peste tristetea ce-ti inconjoara simturile, ai adunat cate un banut. Acum ploua afara, dar asta nu te deranjeaza. Ploaia este elementul care, pentru o ora, sau doua, cat picaturile cad din cer, iti aranjeaza gandurile, rezolvand dezordinea din interiorul tau. Te folosesti de aceeasi metoda ca si in trecut. Iti iei scaunul cel mic si rosu, vopsit mai nou in maro, il pui in fata usii, iti iei pachtul de tigari, bricheta si te bucuri de zgomotul linistitor al impactului dintre apa si asfalt, in timp ce toata mizeria mintii tale iti paraseste corpul odata cu fumul ce iese din tigara. Inchizi ochii si combini realitatea cu fictiunea. Parti din corpul tau se transforma in picaturi de apa, care la impactul cu asfaltul, se divid in picaturi mai mici. Vantul adie usor, dar cu destula putere cat sa te faca sa cazi pe o frunza, ce-ti face caderea sa fie mai blanda. Zgomotul linistitor al ploii te face sa devii una cu natura. Iti ia tot ceea ce esti, facand intr-un mod abstract sa atingi perfectiunea, limita maxima a frumosului.
Deodata te simti deranjat de anumite tunete care-ti perforeaza visul, asa ca deschizi ochii si incerci sa vezi ce se intampla. In fata curtii observi in jur de 10 monstruleti, cu o aura verde in jurul lor, inconjurati de muste, care se ascund de ploaie. Pentru fiecare picatura de apa ce le atinge corpul, rezulta cate un racnet infiorator care-ti disturba linistea.. Frumosul dans pe care-l practicai cu ploaia s-a incheiat, iar asta doar din cauza lor. Reactiile lor alergice la apa te fac sa o iei razna si ajungi in punctul in care nu mai poti rezista, asa ca incepi sa zbieri, sa tipi, cat te tin plamanii.
Inca odata deschizi ochii, dar acum te trezesti in pat, in propria realitate a patului. Se pare ca totul a fost doar un vis, un cosmar.Totusi, de si te-ai trezit speriat, zambesti. Zambesti pentru ca nu s-a intamplat asta in realitate. Zambesti deoarece inca speri ca singurele momente frumoase nu iti vor fi spulberate de anumiti monstruleti. Stai in cur si inca zambesti, de si au trecut 3 minute. Corpul ti se inmoaie si de nicaieri se aude un "cling" . Te uiti in jos si realizezi ca sunt cei 2 banuti pe care ai reusit sa ii strangi pe o perioada de 3 luni...
Inca odata deschizi ochii, dar acum te trezesti in pat, in propria realitate a patului. Se pare ca totul a fost doar un vis, un cosmar.Totusi, de si te-ai trezit speriat, zambesti. Zambesti pentru ca nu s-a intamplat asta in realitate. Zambesti deoarece inca speri ca singurele momente frumoase nu iti vor fi spulberate de anumiti monstruleti. Stai in cur si inca zambesti, de si au trecut 3 minute. Corpul ti se inmoaie si de nicaieri se aude un "cling" . Te uiti in jos si realizezi ca sunt cei 2 banuti pe care ai reusit sa ii strangi pe o perioada de 3 luni...
Ştii, am ajuns la concluzia că ţi-ai ratat vocaţia ... Ce Medicină Veterinară? Filosofia era de tine ... Că Litere-s prea nu ştiu cum.
RăspundețiȘtergereAşteptam de câteva zile să văd ce mai scrii pe aici, că tot au venit vara şi vacanţa şi unii au scăpat de tot şi toate.
Şi e reconfortant să citeşti uneori despre ploaie ... Mai ales când aici nu a mai plouat de ceva timp. Şi eu sunt îngropată în cărţi ... Şi mai am o lună până scap.
Şi... priveşte partea bună a lucrurilor. E vară pentru încă aproape două luni. Tot timp să strângi bănuţi...
Îmi bate inima în ritmul verii ... Şi nu ştiu pe unde-am umblat vara asta de n-am văzut soare şi n-am cules decât vise...
(asta ca să fiu şi eu poetică, în ton cu vara)