Copilarie.

Stateam intr-o zi in parc, pe o banca, alaturi de o fata si fumam o tigara. In repetate randuri am observat fetite de clasa a-4-a, a-5-a, hai sa zicem, maxim clasa a-7-a, imbracate cu colanti si pantalonasi d-aia, cat sa fie sigure ca se vede jumatate de fundulet, proaspat scos din pampers. Pe deasupra aveau si bluzite decoltate, ca na,  la 12 ani, cand in sfarsit iti apar sfarcurile, trebuie sa le arati, sa stie lumea ca le ai, nu ? Machiajul grotesc pe care l-au aplicat, tona de fond de ten, pudra si ce alte cacaturi se mai folosesc, m-a inchis total. De ce te-ai da cu smoala aia pe fata, cand tu nici macar n-ai atins pubertatea ? Ai cosuri? Nu fata draga, alea nu sunt cosuri, e pojar, varsat de vant. Stupefiat de ceea ce am vazut, am decis sa le intreb " DE CE ? " . La auzul intrebarii mele, s-au intors toate, deranjate chiar, si ca un card de pasarele au spus in cor " Nu o sa pui tu mana pe asa ceva ! " . Stai, ce ? M-am blocat total in momentul de rigoare. Sa pun mana pe asa ceva ? Nu stiam, sa ma bufneasca rasul, sau sa plang ? Am decis sa imi descarc furia pe un copac, chiar daca nu avea nici o vina saracul.

 Tot in ziua respectiva, pe langa fetitele ce-si ascundeau pojarul cu tona de smoala furata de la cei ce construiesc drumuri, au aparut si niste ciutani, cu varsta cuprinsa intre 5-14 ani. Toti erau gelati, cu cele 3 fire de par ridicate in sus. Imbracati cu pantaloni stramti, sa se vada forma putulicii, ca na, atrage pipitele.Un amestec de manele cu pop rasuna din telefoanele ce le purtau in mana, la vedere. Tricourile de asemenea, stramte, sa se vada crengutele si patratelele de la ciorba mancata cu o ora inainte. Cu un mers, care pana si unui tigan i s-ar parea penibil, s-au apropiat de banca mea. Unul dintre ei, seful turmei, curajosul suprem, s-a dus la fata care statea pe banca cu mine si a intrebat-o : " Hei iubita, vrei sa ai o bucatica din mine ? " . Ce ma ? Ce, stai, stai, stai, ce ? In momentul de rigoare m-a bufnit rasul, grav. Dupa 3 secunde am realizat ca este trist ce se intampla, asa ca am decis sa-l iau pe ciutan de manuta si sa-l duc la ma-sa. Am renuntat si la chestia asta, nu stiam unde sta, iar el pur si simplu nu voia sa-mi spuna. Tot ce auzeam din gura lui erau amenintari cu moartea. M-am panicat, ca na, cine stie cum mi-ar fi facut o schema de kung fu si m-ar fi dat gata, asa ca l-am lasat in pace.

Cum s-a ajuns la degradarea asta ordinara? Imi aduc aminte cu fericire ca atunci cand eram copil, nu exista asa ceva in capul meu. Sa ma dau eu cu gel ca sa atrag fete ? Pfh, ce-i aia ? Preferam de 1000 de ori mai mult sa stau in casa si sa ma uit la desene animate. Cand ieseam afara, ma imbracam cu niste haine vai de capul lor, care abea de se mai tineau impreuna. Adidasii erau luati din bazar, ieftini, la 10 lei. Ma tineau o saptamana, dupa care se rupeau. Freza mea era efectiv facuta de modul in care dormeam. Mergeam zilnic sa bat mingea si ma umpleam de praf, dar nu imi pasa, stateam asa toata ziua. Mergeam cu bicicleta si-mi faceam bube pe tot corpul. Ma mir cum de am scapat fara sa-mi sparg capul macar o data. Imi amintesc ca ne duceam la furat de cirese si caise, nu pentru ca aveam nevoie de ele, ca aveam si noi in curte. Pur si simplu era amuzant, palpitant. Eram cu orele afara, la discutii si jocuri, din care rezultau numai rasete. Ne jucam de-a v-ati ascunselea, fete, filme si baieti, adevar sau provocare si multe alte cacaturi. Vara ne faceam provizii, sticle pline cu apa si ieseam in strada, pana ne faceam fleasca, dupa care o luam de la capat. Cand voiam sa chem pe cineva afara, nu ii dadeam un telefon, sau mesaj, ca nu aveam asa ceva. Mergeam pana la el la poarta si strigam cat ma tin plamanii. Cate injuraturi mai primeam din partea parintilor. Era amuzant totusi, era frumos.Mai frumos era ca nu eram singura persoana care facea lucrurile astea. Le faceam cu totii. Multe tampenii inocente au avut loc in perioada aia, care si-au lasat o amprenta extrem de frumoasa asupra mea. As putea sa vorbesc despre asta toata ziua, dar ideea e aceeasi.

Inocenta care era inainte s-a dus, iar copilaria nu mai este ce a fost odata. Generatiile care vin din spate sunt controlate in totalitate de tehnologie, neavand puterea de a gandi singuri. Capetele le sunt umplute cu cacaturi pe care le vad pe internet sau le aud la televizor. Rar vezi un copil care sa aibe o personalitate proprie. Personalitatea este una colectiva acum, formata de toate cacaturile si prostiile pe care le asculta, le vad si le aud. Sa vezi copii care se joaca de-a v-ati ascunselea acum ? Be serious. S-ar murdarii iar asta e " iuch " . 

Pe vremea noastra(desi nu suntem batrani deloc) noi mergeam cu capul sus, cu zambetul pe fata. Acum, toata lumea are capul in jos, lipsiti de gesturi, ca si cum ar fi teleghidati.